Ceremonie la Cimitirul Evreiesc

Măcar de câteva ori pe an, gospodarii din comuna Vama şi autorităţile îngrijesc vechiul cimitir evreiesc. La sărbătorile evreilor, pe mormite licăresc lumânări şi localnicii se roagă în şoaptă pentru pacea celor care odihnesc aici. Pentru locuitorii comunei Vama, respectul pentru sărbătoarea pascală a comunităţii evreieşti continuă să dăinuie chiar şi după ce comuna nu mai are nici un reprezentant al acestei etnii.

Cei ce fac asta nu sunt evrei şi nici nu au vreo obligaţie pentru asemenea gest. Marţi seară, când peste o sută de lumânări s-au aprins din nou în bătrânul cimitir cu ocazia sărbătorii evreieşti Pesah, primarul vămean Nicolai Baltag, organizatorul acestei acţiuni, ne-a explicat că este vorba doar de bun simţ şi respect faţă de înaintaşii comunei, de orice etnie au fost. “În Vama au fost pe vremuri, alături de români, mulţi evrei şi nemţi şi toţi au ştiu să trăiască armonios, să se ajute între ei şi să construiască împreună istoria locală. Evreii, prin vocaţia lor recunoscută, au dezvoltat afaceri prospere şi au contribuit enorm la dezvoltarea comunităţii locale de atunci. Au fost şi ei printre înaintaşii fără efortul cărora noi, cei de azi, poate că nu am fi ajuns unde suntem. Aşa că le datorăm respect şi a devenit o tradiţie pentru vămeni să le cinstească memoria şi lor, aşa cum cinstesc amintirea românilor trecuţi la cele veşnice. Mie mi se pare ceva firesc şi în viitor, dacă reprezentaţii erarhic superior ai comunităţii evreieşti ar fi de acord, am vrea să putem face chiar mai mult pentru îngrijirea acestui loc şi pentru a-l reda cumva lumii care vrea să cunoască, să înţeleagă şi să înveţe din istoria evreilor pe aceste meleaguri”, ne-a spus primarul Baltag. De fiecare dată la micile ceremonii comemorative din cimitirul evreiesc participă oricine vrea. Vin oficiali locali, oameni de afaceri, localnici obişnuiţi sau chiar turişti care se întâmplă să fie prin zonă. Lumânările se aprind întotdeauna pe înserat, licăresc până târziu şi amintesc astfel chiar şi celor ce trec din goana maşinilor să pomenească măcar în gând sufletele celor care nu mai sunt…

Ultima reprezentantă a evreilor în localitate, Bertha Lehrer, s-a stins încă din 1984. Fosta sinagogă din Vama, multă vreme abandonată, s-a năruit de mult şi dintre tinerii din localitate mulţi nici nu mai ştiu unde a existat. Comunitatea evreiească a fost însă, cândva, foarte importantă în istoria şi economia locului. Bătrânii îşi amintesc de vremurile în care tot centrul localităţii Vama era acoperit de magazinele evreieşti şi unii încă laudă şi acum abilitatea comercianţilor de atunci. Evreii au deţinut şi alte afaceri înfloritoare acolo, de la secţii de prelucrare a lemnului până la crame, au fost prieteni cu ceilaţi localnici şi au ştiut întotdeauna să se facă utili acelei comunităţi.

Cu timpul, din etnia evreiească din Vama au mai rămas doar amintirile şi vechiul cimitir. Un loc uşor straniu pentru cel ce nu a călcat aici niciodată, în care ai senzaţia că ai păşit în altă lume imediat după ce ai trecut de poarta grea. O poartă pe care până şi natura a ferecat-o ciudat, făcând să crească dincolo de ea, în cimitir, un molid bătrân, care a lăsat cu timpul poarta să se deschidă tot mai puţin, până a închis-o de tot. Pare o lume a tăcerii infinite, în care nici paşii nu fac zgomot pe cărări. Pietrele funerare gârbovite de vreme, unele vechi de sute de ani, nu se lasă răpuse şi parcă se sprijină unele de altele pentru a înfrunta demn şi dincolo de moarte trecerea implacabilă a timpului. Nu ştie nimeni câte mormite sunt aici. Din unele a mai rămas doar câte o aşchie de piatră veche sau o moviliţă de pământ. Muşchiul a învelit tot, pietre şi cărări, şi chiar ciripitul vrăbiilor pare timid şi şoptit…Rareori intră cineva în grădina de veci a bătrânilor evrei. E atâta pace în acel loc, încât pare definitiv uitat. Dar nu e. (DN)